În majoritatea studiilor asupra persoanelor cu autism, domeniile de dezvoltare raportate de cercetători se concentrează în primul rând pe achiziția cognitiv-comportamentală și mai puțin pe achiziția perceptiv-motorie (psihomotorie).

Este de neînțeles cum o zonă de dezvoltare care stă la baza dezvoltării umane globale poate fi atât de neglijată și subapreciată.

Dezvoltarea neuropsihomotorie în copilăria timpurie reprezintă fundamentul dezvoltării relațiilor interpersonale și construcției comportamentului social adaptativ.

Majoritatea mecanismelor de echilibrare emoțională provin din conștientizarea propriului potențial psihomotric (încrederea în forțele proprii).

Încercarea de a explica anumite comportamente ale persoanelor cu deficite neuropsihomotorii (persoane autiste) fără a face referire la domeniul de dezvoltare psihomotorie al subiectului mi se pare cel puțin de neînțeles.

Însă înainte de a le cere persoanelor autiste să vorbească, să facă calcule, este necesar ca acestea să fie echilibrate din punct de vedere emițional. Iar acest lucru nu se poate obține fără dezvoltarea adecvată a ariei neuro-psihomotorie.