…și când mă conectez cu ce simt

Ce înseamnă să îl ascult pe celălalt?

Înseamnă să îmi concentrez toată atenția asupra conversației și să rămân prezentă pe tot parcursul ei. Înseamnă să îl ascult pe cel din fața mea și nu să aștept să se oprească pentru a-i spune ce am eu de gând să îi tramsmit, ci să îi răspund conform a ceea ce aduce el în discuție. Înseamnă să mențin contactul vizual cu persoana din fața mea.

 

De ce e important să fiu un bun ascultător?

Unul dintre cele mai importante beneficii ale ascultării active constă în faptul că pot forma relații bazate pe conexiune autentică.

Atunci când îl ascult activ pe celălalt, pentru a-l înțelege, pentru a afla care îi sunt emoțiile, nevoile, punctele de vedere, viziunea asupra unei situații, îmi dau răgazul de a-l cunoaște.

Totodată, omul din fața mea se simte ascultat cu adevărat și înțeles pe parcursul întregii conversații și asta îl ajută să aibă mai multă încredere în noi și în timp se simte confortabil să își arate vulnerabilitatea, calitate esențială a legăturilor bazate pe intimitate emoțională.

 

Și când comunic, cum comunic?

Mi s-a întâmplat să vorbesc fără să simt că sunt auzită. Și atunci m-am întrebat:

Oare ce se întâmplă? De ce nu îi pasă de mine? Oare nu mă mai iubeste?

Comunicarea este un proces fin de transmirere de sentimente, de gânduri

O mare importanță în acest proces al comunicării îl are tonul vocii.

Certurile nu vin din diferențe de idei, ci din tonul vocii.

Auzi înălțimea tonului vocii înainte de a auzi ce îți spune celălalt. Și vei încerca să răspunzi astfel încât să îl acoperi. Se transformă astfel într-o concurență de voci.

Solutia…unul dintre parteneri să vorbească pe un ton scăzut. Și dacă are suficientă rezistență și motivație va reuși să domolească situația

Așadar, conteaza modul în care spunem ceva, mai mult decât ce spunem.

Tonul vocii poate părea a fi un fel de apărare. De fapt nu este așa. Oameni au în tonul vocii viața sau moartea relației.

Vocea caldă, profundă transmite mesaje neexprimate încă, este fermă și blândă în același timp.

Atunci când duci în profunzime vocea, aduci liniște în neliniște.

Noi preluăm stări și transmitem celuilalt stări. Nu e vina mea că interlocutorul meu este furios. Agresivitatea are legătură cu cel care o simte. El alege să simtă așa.

Și mai e un aspect: omul care te critică, motivând că o face sub aspectul sincerității, fără ca tu să îi ceri părerea, nu-ți vrea binele, aceea nu e sinceritate, e răutate. E o mare confuzie între a fi sinceri și a fi răutăcioși.

Sinceritatea nu-ți dă dreptul să jignești! Să-i spui omului verde în față ce gândești nu-i întotdeauna cea mai bună cale de comunicare. Insultele scot furia din cel care insultă. El se eliberează și îl încarcă pe celălalt. Insultele sunt o formă egoistă de descărcare.

Ne putem da seama că oamenii care se ceartă și tipă nu ajung la o concluzie.

Ce să facem pentru o bună comunicare cu partenerul?

Să ascultăm mai mult și să fim atenți la tonul vocii atunci când comunicăm

Tu cum comunici?