„Cred că am rămas în urmă.”

Poate că aceasta este una dintre cele mai tăcute frici ale adolescenței. Unii au mai mulți prieteni. Alții au note mai bune. Unii par mai siguri pe ei. Alții par să știe deja cine sunt și ce vor de la viață. Iar undeva, în mijlocul tuturor acestor comparații, mulți adolescenți încep să creadă că există ceva în neregulă cu ritmul lor.

Trăim într-o lume care măsoară tot. Note, performanțe, rezultate, aprecieri, număr de urmăritori, succes. Dar viața nu funcționează întotdeauna după aceleași termene pentru toți. Unii oameni își descoperă pasiunile la 14 ani. Alții la 40. Unii se simt siguri pe ei foarte devreme. Alții au nevoie de timp. Și poate că nimic din toate acestea nu înseamnă că au rămas în urmă.

Uneori, adolescenții nu au nevoie să fie împinși mai tare. Au nevoie să audă:

„Nu este nicio problemă dacă mergi mai încet.”

Pentru că presiunea de a ține pasul cu ceilalți poate deveni mai grea decât drumul însuși. Și părinții trăiesc adesea această presiune.

Se întreabă:

• De ce copilul meu nu este ca ceilalți?
• De ce nu este suficient de motivat?
• De ce pare că se dezvoltă mai greu?
• Oare fac ceva greșit?

Dar poate că întrebarea nu este: „De ce nu merge mai repede?” Ci: „De ce are nevoie pentru a merge în ritmul lui?”

În cadrul AVA, întâlnim adolescenți care se compară constant cu ceilalți. Unii se simt insuficienți. Alții se tem să greșească. Unii renunță înainte de a încerca, convinși că nu vor reuși.

Prin psihoterapie, consiliere, grupuri pentru adolescenți și activități de dezvoltare personală, încercăm să construim un spațiu în care performanța să nu fie mai importantă decât omul. Pentru că valoarea unui adolescent nu se măsoară în viteză.

Merită să ne întrebăm:

• Cu cine mă compar astăzi?
• Cine mi-a spus că trebuie să ajung primul?
• Ce s-ar întâmpla dacă mi-aș permite să merg în ritmul meu?
• Dacă viața nu este o competiție, atunci ce este?

Poate că nu toți înfloresc în același anotimp. Poate că nu toți merg cu aceeași viteză. Și poate că tocmai acest lucru face ca fiecare drum să fie unic.

Acest articol a fost inspirat de episodul al treilea din seria Adevăruri Valoroase Ascunse în povești.

În povestea „Băiatul care mergea prea încet”, descoperim că uneori nu viteza ne duce cel mai departe. Ci curajul de a continua să mergem.